Poate fi procesul defuziunii facilitat de conștientizarea și acceptarea distorsiunilor cognitive?
Conf. univ. dr Bogdan Tudor Tulbure
Procesul defuziunii se referă la capacitatea de-a vedea gândurile și emoțiile ca niște simple producții ale mecanismelor psihologice. În această lucrare voi aminti argumentele din literatură care susțin ubicuitatea distorsiunilor cognitive cu care operăm zilnic. Voi argumenta și că percepția nu este o fereastră transparentă spre lume, ci mintea creează mai degrabă o serie de halucinații controlate. Fără a minimiza raționalitatea umană, teza principală a lucrării se cristalizează în jurul ideii că limitele inerente ale procesărilor cognitive și emoționale ne-ar putea oferi motive suplimentare pentru detașare. Voi evoca argumentele teoretice pentru care tocmai incoerența proceselor mentale (greșelile, aproximările eronate, distorsiunile) ar putea facilita defuziunea. În final, voi propune un design experimental menit să testeze ipoteza conform căreia conștientizarea și acceptarea distorsiunilor cognitive ne-ar putea conduce spre un scepticism sănătos mediat de procesul detașării. Oare dacă am îmbrățișa ideea că gândurile noastre sunt doar niște instrumente imperfecte, că ele ne oferă doar niște aproximări ale lumii, am mai fi tentați să le investim cu atâta realitate sau ne-ar fi mai ușor să le privim cu detașare?
Beneficiile programului de mindfulness în context academic – studiu de eficacitate
M.A. Póka Tünde
Obiectivul studiului a fost investigarea feziabilității și eficacității unui program de nouă săptămâni pentru reducerea stresului bazat pe mindfulness și pe modelul terapiei de acceptare și de angajament (ACT) în context academic. Participanții au fost studenți de anul întâi de master de la departamentul de Psihologia Aplicată al Universității Babeș-Bolyai. Douăzeci și opt de persoane au completat scălile validate de înainte și de după intervenție (mindfulness, stres, anxietate, depresie, atitudiniile disfuncționale, autocompasiune și satisfacția cu viață). Pentru a măsura variabilele de interes am folosit scăli validate. Programul a redus semnificativ stresul (d=.43), atitudiniile disfuncționale (d=.61) și a sporit semnificativ mindfulnessul (d=.94), satisfacția cu viață (d=.52) și autocompasiunea (d=.86). Rezultatele analizelor de regresie hierarhică au arătat că sporirea mindfulnessului a prezis reducerea stresului. Deci programul de mindfulness pentru reducerea stresului bazat pe ACT este un mod feziabil și eficace în contextul academic, cu beneficii importante. În plus programul a fost acceptat și apreciat de către studenți (feedbackuri cantitative).
PROMIT: aplicație mobilă pentru dezvoltarea auto-compasiunii
drd. Ștefania Ștefanache
Studiul de față a avut un design experimental și a implicat livrarea unei intervenții bazate pe autocompasiune părinților (care au copii diagnosticați cu tulburare de spectru autist). Intervenția a fost livrată cu ajutorul unei aplicații mobile care a necesitat parcurgerea unor exerciții zilnice de autocompasiune timp de 7 zile. În total, 36 de părinți au participat la acest studiu: 18 participanți în grupul experimental și 18 participanți în grupul de control – lista de așteptare. Variabilele incluse în studiu au fost măsurate cu ajutorul următoarelor scale psihologice: The Self-Compassion Scale, Parental Stress Scale, The Satisfaction with Life Scale, Response to Positive Affect, respectiv Valuing Happiness. Rezultatele studiului experimental au arătat că nu sunt diferențe semnificative statistic la nivel de timp, grup sau interacțiune atunci când sunt comparate cele două grupuri. În acest stadiu, sunt discutate limite și direcții viitoare de studiu și de îmbunătățirea a aplicației mobile. În concluzie, este necesară psihoeducația în rândul părinților care au copii cu autism în privința beneficiilor pe care le-ar putea avea orientarea atenției spre propria sănătate mintală, în special pe termen lung.